Poți face detox de microplastice? Ce spune știința despre asta

Microplasticele au devenit, fără să ne dăm seama, un fel de fundal permanent al vieții moderne: în aer, în apă, în praf, în mâncare, în ambalaje, în hainele sintetice. Din acest motiv, o întrebare apare firesc pe buzele tuturor:  dacă ele ajung în corp, le putem elimina printr-un detox?

Bazat pe datele disponibile azi, răspunsul este că nu există un „detox de microplastice” demonstrat științific ca eficient, în sensul unui protocol care să elimine complet particulele din organism. Există însă și o veste bună: o parte dintre particulele ingerate se elimină, iar pentru restul, avem deja indicii rezonabile despre cum putem reduce expunerea și cum putem construi un corp mai rezilient, deci mai puțin vulnerabil la inflamație și stres oxidativ.

Este important să menționăm și un aspect mai puțin discutat în spațiul public: în ianuarie 2026, o investigație jurnalistică amplă a semnalat faptul că o parte dintre studiile care susțin prezența microplasticelor în toate organele pot fi influențate de probleme metodologice. Mai exact, unele probe ar fi putut fi contaminate în timpul procesului de recoltare sau analiză, iar metodele de identificare a particulelor nu sunt încă standardizate la nivel internațional.

Acest lucru nu înseamnă că microplasticele nu ajung în corpul uman sau că riscurile sunt inventate. Înseamnă, însă, că domeniul cercetării este încă într-o fază incipientă și că multe dintre concluzii trebuie interpretate cu prudență. Știința se află încă în procesul de a rafina instrumentele prin care poate măsura corect aceste particule și impactul lor real asupra sănătății.

 

De ce contează microplasticele pentru sănătate

Microplasticele sunt fragmente de plastic mai mici de 5 mm; unele sunt vizibile, multe sunt atât de mici încât nu le vezi cu ochiul liber. Ceea ce face ca subiectul să devină îngrijorător este cauzat de următorele aspecte:

1. Particulele în sine pot interacționa cu mucoasele, cu microbiomul intestinal și, în anumite condiții, pot trece bariere biologice, mai ales la dimensiuni nano.
2. Pachetul chimic. Plasticul poate conține sau transporta aditivi și surse de contaminanți (de exemplu, unele tipuri de ftalați, BPA etc.), iar expunerea la astfel de substanțe este deja studiată în toxicologie.

Tracey Woodruff (UCSF), cercetătoare în sănătate reproductivă și chimicale de mediu, subliniază că microplasticele sunt un rezultat insidios al unor obiecte obișnuite și că e o discuție despre expuneri cotidiene, nu despre un scenariu exotic.

 

Unde ajung microplasticele în corp și pentru cât timp rămân acolo

O întrebare-cheie pentru ideea de detox este: cât rămân microplasticele în organism? Aici, știința încă pune piesele cap la cap.

Știm că:

• microplastice au fost măsurate în sânge în studii de biomonitorizare, ceea ce sugerează că unele particule sunt bio-disponibile și pot circula.
• au fost raportate particule în diverse țesuturi, însă măsurătorile sunt dificil de făcut fără contaminare, iar domeniul e încă în fază incipientă.

În paralel, există o observație importantă, ce ne mai liniștește: nu tot ce ingerăm se fixează în corp. O parte din particulele mai mari par să tranziteze tubul digestiv și să fie eliminate. Cu alte cuvinte: corpul nu păstrează permanent orice urmă de plastic,  multe particule ingerate fi eliminate natural, însă particulele foarte mici încă ridică întrebări mai complicate.

 

Ce sugerează studiile despre riscurile asociate microplasticelor

E tentant să ne dorim o concluzie clară, dar în sănătatea mediului, rareori există un singur „glonț” care explică tot. De cele mai multe ori, vorbim despre asocieri, mecanisme posibile și niveluri de expunere.

Un exemplu care a atras atenția globală este un studiu publicat în New England Journal of Medicine (2024): la pacienți operați pentru stenoză carotidiană, cei la care au fost detectate micro/nanoplastice în placa de aterom au avut un risc mai mare, în urmărire, de evenimente precum infarct sau AVC.

În interpretarea acestor rezultate, un mecanism plauzibil discutat frecvent este inflamația: dacă anumite particule sau chimicale asociate întrețin un status inflamator, ele pot amplifica vulnerabilități deja existente: metabolice, vasculare, sau intestinale).  Inflamația ar putea fi una dintre punțile dintre expunere și efecte.

 

De ce „detox” e un cuvânt riscant aici

„Detox” sună ca și cum am avea o metodă clară, rapidă și completă. În realitate, pentru microplastice, nu există încă un protocol medical validat.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS), într-o discuție despre microplasticele din apă, a rezumat foarte clar stadiul problemei: „nu există o soluție magică, dintr-un singur foc” (no “magic-bullet solution”). Asta e valabil și pentru corpul uman: nu există un singur obicei care „rezolvă” tot.

Așadar, ce putem face realist este o combinație de:

1. scăderea expunerii (atât cât este posibil),
2. sprijinirea mecanismelor naturale ale corpului (eliminare, echilibru metabolic, reducerea inflamației),
3. evitarea momentelor de panică – pentru că stresul cronic e, și el, un factor inflamator.

 

Ce poate ajuta: reducerea expunerii, fără obsesie

Nu ai nevoie să-ți transformi casa într-un laborator. Dar câteva schimbări îți pot fi de ajutor, mai ales în zona alimentației:

• Nu încălzi mâncarea în recipiente din plastic (mai ales la microunde). Căldura accelerează migrarea compușilor și fragmentarea materialelor.
• Alege sticla sau inoxul pentru apă și depozitare, atunci când poți.
• Redu contactul alimentelor fierbinți cu plasticul (capace, folii lipite de mâncare caldă).
• Ventilează și redu praful. Microplasticele pot fi prezente și în praf; curățenia umedă și aspirarea pot ajuta.
• Mai multă atenție cu textilele sintetice: nu trebuie eliminate, dar spălarea lor e o sursă de microfibre; un filtru special sau sac de spălare poate reduce eliberarea în apă.

 

Detox real: corp mai rezilient, inflamație mai mică

Iată câteva sfaturi cu ajutorul cărora poți avea un corp mai rezilient, care să facă față expunerii.

1. Alimentație antiinflamatorie, tip mediteranean

Un corp cu inflamație mai scăzută și cu metabolism stabil reacționează mai bine la stresori de mediu. Obiceiurile sănătoase cresc capacitatea organismului de a gestiona asalturi diverse.

2. Fibre pentru microbiom

Microbiomul e o linie de apărare. Fibrele (leguminoase, legume, semințe, cereale integrale) sprijină bacteriile bune și producția de acizi grași cu lanț scurt, cu rol antiinflamator intestinal.

3. Antioxidanți

Există o direcție interesantă în literatură: antocianinele (pigmenții din fructe mov/albastre – afine, mure, struguri negri, coacăze) ar putea atenua unele efecte observate în modele experimentale, în special în zona de stres oxidativ/inflamație și sănătate reproductivă.

 

Ce spun specialiștii

• Matthew Campen (cercetător în sănătate de mediu) a descris într-un podcast mecanismul posibil al particulelor foarte mici astfel: ele pot fi „deghizate” în organism, „ca și cum ar purta o mantie de invizibilitate”.
• OMS subliniază că nu există „glonț magic” ci este nevoie de abordări multiple, pe termen lung.
• Woodruff, din zona sănătății reproductive și a chimicalelor de mediu, vorbește constant despre reducerea expunerilor cotidiene acolo unde putem, fără a pune toată povara pe individ.

 

Concluzia Viventi:

Dacă ar fi să înlocuim cuvântul „detox” cu unul mai adecvat subiectului dezbătut, acela ar fi: îngrijire.

• reducem expunerea acolo unde este posibil.
• optăm pentru o dietă antiinflamatoare, care este dovedit o bună investiție pentru întregul corp.
• nu ne alarmăm: cercetarea e în curs, metodele se rafinează, iar unele titluri sunt mai puternice decât datele.

Poate cea mai matură formă de detox e aceasta: să nu ne mințim cu soluții rapide, dar să ne respectăm suficient cât să facem pași mici, constanți.

 

Recomandare Healthy Life: Imunitatea iarna: ce contează cu adevărat și ce e mit