Dieta mentală: cum ne hrănim mintea și cine devenim fără să observăm

Conceptul de dieta mentală și influența pe care aceasta o are în ceea ce citim, privim și ascultăm

În ultimii ani am învățat să vorbim tot mai mult despre alimentație, despre calorii, despre etichete, despre ce ne face bine și ce ne face rău. Am devenit mai atenți la corp. Însă mintea,  acest organ la fel de vulnerabil și la fel de influențabil, a rămas, în mare parte, fără reguli de igienă.

Trăim într-un flux constant de informații, imagini, sunete, opinii, emoții. Le consumăm zilnic, adesea fără să ne întrebăm ce efect au asupra noastră. Iar întrebarea nu este dacă ne influențează, ci cât de profund.

Această realitate poartă un nume în psihologia contemporană: dieta mentală sau, mai specific, dieta informațională – termen formulat de jurnalistul Clay Johnson pentru a descrie relația dintre consumul de informație și sănătatea cognitivă. Așa cum alimentația fizică modelează corpul, alimentația mentală modelează structura gândirii, a emoțiilor și, în timp, a identității.

 

Mintea nu este neutră. Este modelabilă.

Norman Doidge, în cercetările sale despre neuroplasticitate, arată că creierul nu este un organ fix, ci unul care se restructurează constant în funcție de experiențele repetate. Fiecare gând, fiecare emoție, fiecare tip de atenție creează trasee neuronale. Ceea ce repetăm devine structură. Cu alte cuvinte, nu doar acțiunile ne schimbă, ci și expunerile.Nu doar deciziile ne modelează, ci și ceea ce lăsăm să ne ocupe mintea.

Dacă mintea este expusă constant la conflict, va deveni vigilentă.

Dacă este expusă constant la superficialitate, va pierde profunzimea.

Dacă este expusă constant la frică, va învăța să se apere chiar și atunci când nu este atacată.

Dieta mentală nu este un concept abstract, ci mai degrabă un proces biologic.

 

Ce este, concret, dieta mentală?

Dieta mentală înseamnă totalitatea informațiilor, mesajelor, imaginilor, conversațiilor și emoțiilor pe care le consumăm zilnic.

Include:

– ceea ce citim

– ceea ce urmărim

– ceea ce ascultăm

– tonul știrilor

– tipul de conținut din social media

– limbajul oamenilor din jur

– chiar și dialogul interior

Clay Johnson subliniază că problema nu este excesul de informație, ci lipsa de selecție conștientă. Mintea noastră consumă mult mai mult decât poate procesa. Iar ceea ce nu este procesat nu dispare, ci se depozitează în mintea noastră sub formă de stare.

 

Biasul de negativitate: de ce răul ne prinde mai repede

Daniel Kahneman explică unul dintre cele mai importante mecanisme cognitive: biasul de negativitate. Creierul uman este construit să acorde mai multă atenție pericolului decât siguranței, pierderii decât câștigului, amenințării decât stabilității.

Acest mecanism ne-a ajutat să supraviețuim. Dar, într-un univers informațional dominat de titluri alarmiste, conflicte și dramatizare, el devine o vulnerabilitate psihică.

Mintea reține mai ușor:

– știrile negative

– comentariile agresive

– imaginile violente

– eșecurile

– criticile

În timp, această expunere constantă produce o deformare subtilă a percepției realității. Lumea începe să pară mai periculoasă decât este. Oamenii mai răi decât sunt. Viitorul mai amenințător decât este. Și asta nu pentru că realitatea ar fi devenit astfel, ci pentru că filtrul nostru a fost educat să vadă mai ales pericolul. Această stare nu se numește realism. Se numește oboseală emoțională cognitivă.

 

Limbajul construiește interiorul

Kahneman arată că gândirea nu funcționează doar prin raționament, ci prin cadre narative. Cuvintele nu doar descriu realitatea, ci o creează în mintea noastră.

Ceea ce citim devine limbaj interior. Iar limbajul interior devine limită sau resursă…în funcție de alegerile tale.

Textele pe care le consumăm nu sunt neutre. Ele ne învață ce este important, ce este periculos, ce este valoros, ce este rușinos, ce este posibil. Lectura nu este doar cultură, ci are un rol clar în formarea psihică.

 

Sunetul, tonul, ritmul

Nu doar conținutul contează, ci și tonul. Vocea cu care primim informația influențează starea emoțională mai mult decât mesajul în sine. Un adevăr spus agresiv creează nevoia de apărare, pe când un adevăr spus calm creează reflecție.

 

Relațiile ca parte a dietei mentale

O parte esențială a dietei mentale este relațională. Oamenii din jurul nostru ne transmit nu doar idei, ci și stări. Există conversații care aduc claritate, dar și conversații care ne lasă mai tensionați. Nu pentru că cineva este toxic, ci pentru că fiecare om își aduce propriul climat interior în relație. Mintea noastră, fiind profund empatică, absoarbe acea energie.

 

Ce înseamnă, de fapt, o dietă mentală sănătoasă?

Nu înseamnă izolare.

Nu înseamnă evitarea realității.

Nu înseamnă elitism intelectual.

Înseamnă discernământ blând.

Înseamnă să observi ce te liniștește versus ce te contractă, ce îți aduce claritate versus ce te împrăștie. Și apoi să îți acorzi dreptul de a alege.

 

Identitatea se construiește din micro-alegeri

Norman Doidge arată că schimbarea nu vine din revelații mari, ci din repetiții mici. Din ce alegem zi de zi să lăsăm să ne modeleze.

Mintea nu se schimbă spectaculos, ci într- manieră mult mai discretă. Iar din aceste schimbări se naște, încet, felul în care ne percepem, ne vorbim și ajungem să trăim.

 

Dieta mentală nu presupune să controlezi lumea, ci să ai grijă de spațiul interior în care trăiești. Pentru că poate nu poți schimba lumea în care trăiești, dar poți schimba lumea ta interioară. Pentru că mintea nu este doar un instrument de gândire, ci și locul în care se construiește identitatea. Iar ceea ce lăsăm să o hrănească devine, fără să ne dăm seama, felul în care ne simțim în propria viață.

 

Recomandare Psiho & Mindset: Când solidaritatea feminină e pusă la încercare. Sprijin sau rivalitate?